joc din copilarie

       Jocul calutii 

         Căluții (Cal și călăreț) se joacă pe echipe de câte doi, unul ținând în cârcă pe celălalt. Călăreții se trăgeau reciproc de mâini sau de haine cu scopul de a se doborî la pământ. Caii nu intervin activ în luptă, ei doar cară călăreții. Noi jucam pe timpul pauzelor de școală. Ne strângeam mereu cel puțin 7-8 echipe și era frumos că după 5-10 minute aveai și niște câștigători. Un joc de forță, echilibru și cooperare între cal și călăreț.

        Calul și căruțașul. Un copil este calul și are legat de el un ham (o sfoară). Alt copil stă în urma lui și îl ține de ham (este căruțaș). Aleargă așa amândoi prin tot satul… Dacă cel din față aleargă prea repede, călărețul este obligat să se țină după el. Dacă e calul prea puturos, călărețul îl poate mâna mai tare: Diii, căluțu’!

         Păsărică, mută-ți cuibul. Se joacă mai bine când sunt mulți copii (peste 8). Fiecare stă într-un cerc (sau într-un cuib format din doi copii care se țin de mâini). Unul este în plus și stă în mijlocul tuturor. Acesta strigă la un moment dat ”Păsărică, mută-ți cuibul!” și toți (inclusiv cel din mijloc) trebuie să ocupe un alt cuib. Dacă doi aleargă spre același cuib, îl câștigă cel care ajunge primul. Cel care rămâne fără cuib iese din joc. În mijloc vine alt copil (cuibul lui fiind eliminat din joc). Acesta strigă ”Păsărică, mută-ți cuibul!” și jocul continuă până rămân câștigători 3 copii.